Statiunea de Cercetare - Dezvoltare
pentru Viticultura si Vinificatie
Bujoru

 

 
 
 

Istoric

Istoricul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru

Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru s-a înfiinţat  în 1977, prin Decretul Prezidenţial nr.41, fiind cea mai tânără staţiune viticolă. Scopul înfiinţării a fost de a promova şi susţine cultura viţei de vie în întreg judeţul Galaţi, valorificându-se potenţialul natural reprezentat de nenumărate dealuri şi terenuri nisipoase improprii altor culturi.

SCDVV Bujoru este una dintre unităţile de cercetare ştiinţifică din domeniul viticulturii şi vinificaţiei care îmbină armonios aspecte legate de munca de cercetare cu cele de implementare în sectorul de dezvoltare, ce reprezintă, în acelaşi timp, un câmp experimental.

Acum, când staţiunea aniversează 30 de ani de activitate, judeţul Galaţi deţine locul II pe ţară în ceea ce priveşte suprafaţa viticolă. Primii 10 ani de cercetări s-au concretizat printr-un aport important în zona de influenţă, producându-se material săditor viticol din categorii biologice superioare şi înfiinţându-se plantaţii după plantaţii. Tehnologiile aplicate sub stricta îndrumare a specialiştilor staţiunii au condus la dezvoltarea zonei şi obţinerea de vinuri remarcate şi premiate.

Rezultatele ştiinţifice, oglindă a activităţii staţiunii, şi-au găsit aplicabilitatea în unităţile de producţie, unde loturile experimentale amplasate şi dialogul permanent al cercetătorilor cu specialiştii din domeniu au dat un avânt sectorului viticol.

După revoluţie, prin schimbările legislative aduse formei de proprietate şi tranziţia parcursă de noi toţi, multe plantaţii s-au depreciat sau au dispărut. Activitatea de cercetare a avut şi ea de suferit, s-au redus fondurile şi s-a trecut la o nouă formă de finanţare, prin competiţie pe proiecte.

Apropierea de UE a relansat activitatea de cercetare, în general, dându-i un suflu nou şi plasând–o, încet-încet, la locul ce i se cuvine. În prezent, SCDVV BUJORU este o instituţie publică cu finanţare extrabugetară pentru sectorul de dezvoltare şi parţial bugetară pentru sectorul de cercetare şi derulăm parteneriate care depăşesc adesea graniţele judeţului. 

SCDVV BUJORU este, prin activitatea sa, acel nucleu de ştiinţă şi cercetare
care dă impuls dezvoltării mediului viticol prin exemplu, perseverenţă, seriozitate şi calitate.

Istoricul viticulturii din podgoria Dealu Bujorului
Învăluită în legendă, podgoria şi-ar trage numele de la haiducul Bujor, de la "Lupu lui Bujor", de la un cioban pe nume Bujor sau de la un oarecare cârciumar cu acelasi nume. Mai veridic, se pare că Dealu Bujorului, ca şi Pârâul Bujoru şi Târgu Bujor, îşi trag numele de la frumoasa floare roşie, bujorul românesc, o podoabă a pădurilor xerotermofile de pe colinele din împrejurimi. Documente datând din secolul al XV-lea, urmate de altele, din timpul domniei lui Petru Rareş, Irimia Movilă, Grigore Alexandru Ghica Voievod, menţionează, printre altele, şi existenţa unor mici suprafeţe cu viţă-de-vie în zonă. Documente din care să rezulte ce plantaţii viticole existau şi care era structura soiurilor înainte de invazia filoxerei nu s-au găsit în arhive până în prezent. Despre ravagiile dezastrului filoxeric şi modalităţi de refacere a plantaţiilor viticole din actualul perimetru al podgoriei Dealu Bujorului, cu toate că nu s-au descoperit documente, se înţelege că şi-au găsit rezolvarea prin măsurile aplicate pe plan naţional.

Din documentele existente la primăria Tg. Bujor reiese că, în 1873, viile, situate pe Valea Bujorului (Buzenchi), pe un sol negru, nisipos, aparţineau unui număr de 152 de locuitori. După 1890, apar suprafeţe mai mari, începând de la 25 ari până la 10-15 ha.

Începând din 1933 s-a procedat la înfiinţarea de plantaţii cu viţă nobilă. În urma acţiunilor de refacere şi dezvoltare a patrimoniului viticol cu soiuri nobile, "în toamna şi iarna anului 1939, foarte mulţi locuitori din judeţul Covurlui, proprietari de vii cu hibrizi direct producători, au făcut declaraţii că scot aceste vii spre a nu fi urmăriţi şi încasaţi de către perceptori cu taxe de 3000 lei/ha". În fostul judeţ Covurlui, exista, în 1942, o suprafaţă de 5808 ha cu plantaţii viticole, din care 714 ha cu viţă nobilă, 811 ha cu viţă indigenă şi 4283 ha cu hibrizi direct producători. În mod obişnuit, plantaţiile existau sub forma de vii răzleţe şi pe suprafeţe mici. Din tabelele întocmite de Ocolul Agricol Bujoru în anul 1942 rezultă că, din cei 65 de proprietari de terenuri agricole având o suprafaţă totală de peste 50 ha, numai doi posedau în acel an suprafeţe de vii mai mari (22 ha, respectiv 10 ha). Cu timpul, suprafeţele plantate cu vii au crescut, unele dintre ele devenind masive, de peste 100 ha. În urma acestei evoluţii, pe harta viticolă a podgoriei s-au conturat patru centre viticole importante şi numeroase plaiuri viticole.

În aria largă a vechii viticulturi gălăţene, cultura viţei-de-vie nu era practicată cu aceeaşi intensitate şi nu avea aceeaşi însemnătate economică pe teritoriul judeţului. În unele localităţi viticultura era ocupaţia predominantă, iar produsele obţinute erau o marfă apreciată. Viticultura judeţului Galaţi a avut o dezvoltare însemnată mai ales în zonele foarte populate, unde se găsea mai uşor mână de lucru.

Deşi regiunea are o îndelungată tradiţie în cultura viţei-de-vie, podgoria ″Dealu Bujorului″ este de curând denumită cu acest apelativ, ca urmare a înfiinţării Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Bujoru. Podgoria Dealu Bujorului este situată pe dealurile paralele cu apa Prutului şi are, în prezent, aproape 4000 ha de viţă-de-vie şi cuprinde centrele viticole Bujoru, Smulţi, Oancea şi Bereşti. În podgorie se cultivă:

  1. soiuri de viţă-de-vie pentru producerea vinurilor roşii de calitate superioară: Merlot, Cabernet Sauvignon, Fetească neagră, Băbească neagră;
  2. soiuri pentru producerea de vinuri de consum curent: Fetească regală, Aligoté;
  3. soiuri pentru producerea de vinuri albe de calitate superioară: Fetească albă, Riesling italian, Muscat Ottonel, Sarba (la Bujoru, Bereşti şi Smulţi, pe terenuri mai puţin fertile);
  4. soiuri de masă: Chasselas Doré, Muscat de Hamburg, Coarna neagră.

Cadrul natural

Teritoriul de răspândire a plantaţiilor acestei podgorii corespunde aproape în întregime subunităţii geografice Colinele Covurluiului, unde se găseşte şi podgoria Dealu Bujorului. Prin poziţia sa geografică, această podgorie face legătura între podgoria Dealurile Fălciului de la nord şi podgoria Covurluiului de la sud.

Din punct de vedere bio-pedo-climatic, podgoria este amplasată în silvostepa traversată de paralela 46º latitudine nordică şi intersectată de meridianul de 28º longitudine estică. În cadrul podgoriei Dealu Bujorului, prin intercondiţionarea favorabilă a tuturor componentelor (litologie, ape, climă, vegetaţie, soluri), se creează condiţii accesibile pentru cultura viţei-de-vie.

Condiţii climatice
Sub aspect geografic, podgoria Dealurile Bujorului face parte din podgoriile din Valea Chinejei, cele mai noi podgorii ale Moldovei. Ea se întinde pe dealurile care mărginesc această vale, ale căror soluri au fost spălate de apele pluviale şi spulberate de vânt, rămânând pleşuvite de secole. O regiune în care extremele termice ale aerului, deficitul pluviometric şi dinamica atmosferei prezintă particularităţi rar întâlnite în altă zonă a ţării.

Podgoria Dealurile Bujorului se încadrează în sectorul de climă continentală, ţinutul climei de stepă-dealuri. Suma temperaturilor active din perioada de vegetaţie înregistrează valoarea medie multianuală de 34380C, din care 17080C temperaturi utile, centrul viticol Bujoru evidenţiindu-se ca fiind propice din punct de vedere termic. Bilanţul termic activ şi util determină gradul de favorabilitate al anilor de recoltă, comparativ cu insolaţia şi cantitatea precipitaţiilor.

Din cauza temperaturii ridicate a aerului, evapotranspiraţia potenţială depăşeşte cu 300-400 mm cantitatea anuală de precipitaţii, ceea ce face ca seceta să fie, în această parte a ţării, un fenomen frecvent şi, adesea, de mare intensitate .
Frecvenţa scăzută a temperaturilor de peste –15oC permite cultura viţei-de-vie în sistem semiprotejat.

Precipitaţiile însumează anual până la 450 mm, din care 298 mm în perioada de vegetaţie, distribuite neuniform în timp, perioadele secetoase alternând cu ploi torenţiale.

Circulaţia aerului în această zonă întâmpină cele mai reduse obstacole, relieful având mici altitudini.
Primăvara este anotimpul în care vântul îşi face cel mai mult simţită prezenţa. Vara se intensifică vânturile din NV, ca efect al încălzirii accentuate din sud-estul Europei.

În anii în care, din mai până în septembrie, frecvenţa vânturilor este reprezentată în proporţie de peste 65% de vânturile de N-NE şi S-SV, formate din mase de aer puternic continentalizate, regiunea se confruntă cu perioade extrem de secetoase.

Solurile
Cernoziomurile levigate sunt solurile cu cea mai largă răspândire în teritoriu, având o textură de nisip lutos, lut-nisipos, lut nisipos lutos si un pH între 7,4 şi 8,1.

O pondere deţin şi solurile slab evoluate, situate pe versanţii supuşi eroziunii din cauza intensei fragmentări a reliefului. Efectul antierozional şi productivitatea au crescut în sistem terasat, introdus pe mulţi din versanţii podgoriei, cu consecinţele inerente transformării solului natural în entitate antropică.

Deşi deficitul de umiditate şi dinamica versanţilor ridică probleme privind îmbunătăţirea funciară, condiţiile naturale, în general, şi cele pedoclimatice, în special, reprezintă o ofertă ecosistemică viabilă pentru dezvoltarea podgoriei.

Punct turistic
Cu 9 km înainte de intrarea în Tg.Bujor, se deschide, depăşind satul Viile, frumoasa vale a Covurluiului, pe unde trece şi drumul judeţean Galaţi-Bârlad, precum şi calea ferată ce uneşte cele două localităţi.

Această vale este de o frumuseţe deosebită, începând de primăvara până toamna, târziu, având o păşune bogată, cu pâlcuri de sălcii şi plopi ce creează o întrepătrundere de armonie cromatică şi arhitectură peisageră.

Valea este străjuită pe toată lungimea sa de plantaţiile viticole ale S.C.D.V.V. Bujoru şi ale fostei societăţi ,,Dealul Bujorului’’, plantaţii aflate, în cea mai mare parte, pe terasele ce înnobilează peisajul.

Oraşul Tg.Bujor nu deţine capacităţi de cazare, dar acestea se găsesc pe acelaşi traseu, în municipiile Bârlad şi Galaţi, la 55 de km. Localitatea se găseşte pe drumul de legătură dintre municipiul Galaţi şi renumitele podgorii ale judeţului Vaslui, Colinele Tutovei, Bârlad, podgoriile Huşiului, şi apoi podgoriile din jurul municipiului Iaşi, putând fi inclus într-un traseu al podgoriilor. De asemenea, unitatea noastră poate organiza degustări de vinuri.

De la Tg.Bujor se poate organiza o excursie la aproximativ 20-25 km distanţă, în pădurea Baneasa Roşcani, rezervaţie recunoscută pentru bujorul românesc. Ocrotit de lege, bujorul este o floare de o deosebită frumuseţe ce înfloreşte la jumătatea lunii mai, prilejuind ,Sărbătoarea Bujorului’’. Tot aici se găseşte şi stejarul alb, arbore ocrotit de lege ce se distinge prin coronament şi culoare.

Oraşul este cunoscut şi ca loc al naşterii pentru generalul Eremia Grigorescu, care are o statuie în parcul oraşului, şi pentru poetul Grigore Hagiu, unul din „soldaţii” poeziei moderne, în amintirea căruia oraşul găzduieşte la fiecare sfârşit de septembrie ,,Zilele Grigore Hagiu’’, manifestări ce cuprind concursuri de poezie şi expoziţii de la care nu lipsesc nume mari ale literaturii române.

 Flori



 




Expozitii
Expozitii



Cercetare
Cercetare

Dezvoltare
Dezvoltare

Pentru mai multe detalii si contact click aici